Pagini

vineri, 17 februarie 2012

Puțină arheologie biblică

Arheologia biblică presupune investiţii financiare serioase, crearea de specialişti din diverse domenii şi o conlucrare constantă. Într-un asemenea proiect intervenţia statului ar fi indispensabilă. Statele civilizate ale lumii au făcut paşi importanţi în acest domeniu. Pe lângă ţările care au institute care se ocupă de arheologia propriilor lor popoare şi teritorii, sunt şi state interesate de arheologia altor popoare. Printre ele enumerăm Statele Unite al Americi, Marea Britanie, Franţa, Anglia, Germana, Franţa.

 Pentru a exemplifica ce înseamnă arheologia pentru un stat modern, dăm exemplul Franţei. ”În Franţa, cercetarea arheologică este integrată Centrului Naţional de Cercetare Ştiinţifică, unde numeroşi cercetători şi tehnicieni se apleacă cu grijă asupra marilor probleme care revin acestei ştiinţe – arhitectura, studiul ceramicii, epigrafia tec. – şi participă în toată lumea la numeroase săpături şi studii, care sunt tot atâtea izvoare pentru orice documentaţie în acest domeniu.
Teritoriul Franţei este împărţit în optsprezece circumscripţii arheologice şi tot atâtea circumscripţii de preistorie, plus o Direcţie a Cercetărilor Arheologice Submarine, toate depinzând de Ministerul Culturii. Fiecare dintre ele are în frunte un director sau un arheolog atestat, al cărui rol constă în a coordona săpăturile, a corobora descoperirile şi a culege toate informaţiile legate de epocile care cad în sarcina lor, ca studiu”.[1]


[1] Jean-Pierre Adam, Arheologia între adevăr şi impostură, Bucureşti, Editura Meridiane, 1978, pag.15.

Niciun comentariu: