Pagini

sâmbătă, 18 februarie 2012

Sacra zăpadă


Acum știu
De ce s-a născocit iarna,
Nesfârșite lacrimi de fete desculțe,
Fecioare închise în grotele norilor.

Greșelile părinților care trebuiau acoperite.

Nu mai răsuflă pământul
Decât în ritmul ursului adormit,
Broasca țestoasă
Cu privirea mirată,
Curată ca un copil în somn,
Are nevoie să-și educe puii
În spiritul modestiei terestre.

Gândurile pe care nu le-am putut izgoni.

Am îngropat o declarație de supunere,
Eram prea mic să miros prețul cuvintelor,
Credeam că tăcerea e marfa bătrânilor.

Mama cânta ceva despre ochii care spun da și plătesc.

Acoperă-mă, tată,
Cu haina ta caldă ca vatra,
Suflă pe coș neputințele.

Mai dă-mi iar tonul la versul despre sfânta iubire.

Niciun comentariu: