Ai grijă, Domnule,
De poporul meu,
Care nu întelege ce vorbești
(Mai sunt și altele,
Dar lor
Nu le înțeleg eu vorbirea
Și nu mă dor).
O ureche, cea din dreapta,
A fost astupată de vânturile stepei
(Multe, Domnule, și cu viscole reci,
Nici evreii n-au avut atâta nisip în ochi
Când străbăteau pustia),
Aude continuu
Tropoituri de cai și zumzet de
Șenile ruginite.
Urechea din stânga
E amețită de cântecele sirenei,
Vine cu valsuri, e înșelătoare chemarea
Ca trupul femeii
Sulemenite,
Cu bărbatul plecat la negoțul pe mare.
Dacă ar fi un popor
Greu de minte,
Cu spuse ce se îmbină în rosturi,
Nu ți-aș zice să te ocupi de el.
Dar tu știi, domnule,
Ce plin îi e oftatul
Și ce grele îi sunt tăcerile.
Tu, care citești gândurile,
Ascultă-i rugăciunile
Murmurate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu