Se uită oamenii la mine
Ca la o minune
(A zis David, greșind modurile și timpurile,
O complicație pe care limba ebraică nu o avea
Sau se scuturase de dânsa).
Voia să spună că el a fost o minune
(Așa a vrut Domnul să facă dintr-un cioban
Bălai,
Din ciobanu lui Carpat
A vrut să facă un creștin
Și când să-i taie ăia capul
Le-a zis în limba dacă:
Luați, mă oile, proștilor,
Că și așa nu mă îngrop eu cu ele:
Le-aș fi lăsat să pască pe deasupra).
Și trecând marele cântăreț
(Și cam iubeț,
În paranteză fie vorba)
Pe lângă un cimitir,
Se trezește la viață
Și zice (textual):
Nu mă lăsa la vremea bătrâneții,
Iahve!
Și o gaiță, de pe gard:
Nu te las, mă, nu te las!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu