„Poezia, cînd nu-i un instrument pentru a-ţi dezvălui un adînc și ultim absolut după care însetează luciditatea şi sufletul tău, nu-i nimic" (Jurnal de poet).
Ioanid Romanescu îi afirmă autonomia: „nu are glorie/din simplul motiv că nu şi-a dorit-o,/ nu are religie/ pentru că prea mult iubește viața/ nu face prozeliţi /pentru că niciodată nu priveşte înapoi/ / nu merge în vizită/ nu aşteaptă pe nimeni/nu visează-n culori/nu se hlizeşte pentru a obține ceva/ are tot ce-i trebuie" (Poezia mea, Favoare, 1972)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu