Pagini

vineri, 17 februarie 2012

Iarna, într-o zi

Într-o zi
Cerul va coborî pe pământ
Și vor fi numai alei de polen
Pe care vor aluneca
Nesfârșite sănii
Cu stele în fruntea cerbilor.

Copiii vor hohoti
Cu guri pline de nori ciocolatii,
Alb și iar alb vor striga
Privighetorile.

Numai tu,
Regină a dragostei,
Vei călari pe
Un urs
Cât Himalaia de mare
Și abia atunci
Se va naște din nou invidia
În suflete de copii.

Ca să nu te urască,
Îi voi lua și pe ei
Pentru o clipă în zbor.

Lasă-i să se bucure,
Tu îmi vei spune
Încotro
Să te duc,
Ei doar vor mângâia
Blana ta de vulpe.

Eu, vulpe,
Tu, urs,
Nu mai e jos
Nu mai e sus.


Un comentariu:

Nicolette Orghidan spunea...

Superbă, așa cum ne-ați obișnuit, sensibilă,așa cum ne-am obișnuit,adevărată bijuterie a literaturii noastre!