De focul veșnic nu mă tem,
Nu că aș fi vreun curajos,
Dar nu cred că Dumnezeu e cinic.
Cum nu am problema de față,
Am una cu somnul veșnic.
Drept care,
Mare Ceasornic,
Odihnește-mă,
Dar lasă diminețile
Să-mi mângâie genele.
Nu știu cum ți-ar sta fără mine,
Dar eu m-aș plictisi de moarte
Dormind ca piatră
Și neavând subiect de taifas.
Stop cadru:
Tocmai m-a sunat fiul meu.
Fii bun, domnule,
Și răspunde-mi când
Bat la ușa
Nesfârșitului cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu