Azi nu văd de ce m-aș grăbi,
Și chiar nu știu ce e graba,
Nu crede, iubito, pe cine-învrăjbi
Nedespărțitul: stăpâna și roaba.
Stăpână ai fost - dintr-un neam
Care calcă puternic poteca,
Era vremea când habar nu aveam
Că va trece pe-aici și Seneca.
Și mi-a lăsat gustul cuvântului pur,
Stoarcerea mărului până la zeamă,
Alba speranță când părul e sur
Și mersu-n pustiu fără teamă.
Roabă erai când puneam întrebări
Și te-nvârteai cum face spârnelul,
Mergeai înainte și dărâmai bări
Învățându-mă ce-i plus și ce-i nul.
Rămâne ce-am spus, merg la pas
În căutare de sensuri cu rime,
Chiar acum consult un compas
Ce rotunjește jocul cu mine.
O riglă cu multe semne gradate
Curățită bine cu apă și dero
Va constata după nopți încărcate
Distanța-ntre noi: minus - plus zero.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu