“Lumea ne apare condusă de legi, de principii generale. E cunoaşterea logică a universului. Alături de aceasta primim însă şi un alt fel de informaţii dinafară. Se poate ca lucrurile să ne apară nu în asemănarea lor, ci în deosebiri, nu în ce au comun, dar în ceea ce au individual.
Putem percepe diferenţele, nuanţele, putem înţelege esenţa unui fenomen, a unui lucru în sine, independentă de legătura cu altele, putem deosebi în lumea înconjurătoare unităţi ireductibile, specifice, reasimilabile, nesubstituibile una alteia. Inteligenţa, deprinsă să lucreze cu generalul, cu raporturile constante, comune, nu ne poate ajută la percepţia individualului, a specificului. Pentru aceasta, trebuie să recurgem la intuiţie. Ea poate prinde orice nuanţă, orice deosebire, aceea ce e ireductibil, caracteristic în lucruri.
Aşa procedează omul practic, care trece peste teorii şi abstracţii ca să aibă o cunoştinţă imediată a realităţii, aşa procedează omul politic, duşman al oricărei false generalizări, la fel criticul de artă care intră direct în esenţa operei de artă.
Există astfel două cunoaşteri: una generală, bazată pe asemănări şi raporturi, alta diferenţială, specifică, bazată pe deosebiri, pe caracteristici ireductibile. Arta e dintre acestea din urmă.” [1]
[1] Mihai Ralea, Scrieri din trecut. În literatură ,Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956, p.220
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu