Nu mai sunt strivit
De măreția luminii
(Anume mi s-a lăsat
răgaz de odihnă),
Ascult tăcerea în
etape:
Tăcerea păsării
Care își acoperă
puii cu viața,
Iarba se așează
pământului
Și doarme cu
rădăcina
Sub cap.
Pădurea transpiră
Înainte de zori
Și-și șterge ochii
Cu infinite frunze.
Am auzit un geamăt:
Plânset era.
Se trezise din vis
fiul ursoaicei,
Sau poate gemea
vulpea
De prea mult dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu