Despre Oaspeţii bătrânului Catul

"Reeditarea cărţii lui Petre Anghel la şase ani de la apa­riţie ne prilejuieşte reîntîlnirea cu un text îndeobşte dens, reprezentativ pentru creaţia scriitorului, cu o largă deschi­dere simbolică.

Romanul este structurat pe interpretarea în cheie mo­dernă a istoriei biblice a lui Lot, căreia i se conferă însă semnificaţii inedite. În linii generale, destinul lui Catul se mulează perfect pe devenirea eroului biblic : „Iată cum este : Lot şi-a luat fiicele sale şi a ieşit din cetate ! Femeia lui s-a uitat înapoi şi a pierit. Pînă aici e bine. Dar eu nu am unde să fug. Şi cred că nici bătrînul Lot n-a fost mai fericit. Cînd a fugit din cetate, fetele lui erau şi ele întinate, altfel nu i-ar fi dat să bea vin şi nu l-ar fi necinstit. Să nu fie adevărat că a căzut foc din cer ? Poate Lot a dat foc cetăţii şi apoi a povestit doar ce i-a convenit lui, adevărul lui ? Fiicele, salvate şi ele, nu aveau crezare, nişte nefericite care şi-au părăsit bărbaţii şi şi-au pierdut minţile de teamă că nu vor avea urmaşi."

Eroul biblic este însă permanent însoţit şi susţinut de divinitate ; pe el cei doi îngeri îl scot din prezentul distruc­tiv al Sodomei şi Gomorei, în timp ce Catul este părăsit de Dumnezeu ; singur şi înfundat tot mai rău, este măcinat de un prezent care îi este, în mod absurd, ostil. Exponent al unei poziţii morale în Biblie, Lot (Catul) este la Petre Anghel exponentul unei condiţii sociale, aceea a micului intelectual român, urmărită din primii ani de după cel de al doilea război mondial şi pînă în zilele noastre. Parabola biblică se delude asll'el .spre contururile romanului politic. Surprins în cadrul devenirii a două generaţii (a tatălui ,şi a „fiilor"), intelectualul este victima politicului, a unor interese abstracte, mai întîi „naţionale", mai apoi „de partid". Pe măsura ce îşi concretizează instrumentul (prin evoluţia lui Fuiorea), aceste interese adâncesc procesul de aneantizare a spiritualităţii autentice. Asistăm astfel în roman la o dublă evoluţie : spectaculoasa propulsare a celor fideli partidului - dublată de anihilarea personalităţii, de transformarea lor în piese ale unui angrenaj opresiv — şi dramatica despuiere a intelectualului de tot ce are, de tot ce poate sau visează, de tot ce este. Intruşii în existenţa lui Catul ca şi oaspeţii bătrînului de mai tîrziu sînt emisarii istoriei. Primii sînt de fapt obiectele torţionare pentru conştiinţa micului intelectual, obiecte care îl „poartă" pe executantul ordinului (plutonierul Helea  sau  buldozeristul)  spre  îndeplinirea  unor  dispoziţii străine, venite „de sus", din sferele obscure ale puterii. Prin hârtia de naţionalizare, mandatul de arestare, acţiunea bul­dozerului şi a dosarului, intelectualul este supus unui com­plex şi profund proces de deposedare. „Hîrtia de naţionali­zare" are semnificaţia rupturii din mediul protector, a alun­gării din propria condiţie clădită cu trudă."

Andreea Vlădescu