Ce regină
Ce forme
Sfidând
perfecţiunea,
Ce ape flămânde
curg
Din rotunjimile
tale
(Doar n-o să cred
ce spun
Savanţii seci că
ai fi stearpă).
Când te-am văzut
prima oară
Eram credul ca un
sfânt,
Tata mă ridicase
deasupra capului
Şi mă ţinea
într-o mână
(Norii se
risipeau de teama lui,
Păsările îl
ocolea respectoase).
Atunci te-am
atins, chiar te-am prins.
Am întins mâna,
prinţesă,
Şi sânii tremurau
ca burta unei broscuţe
Trezită din somn
(Atunci învăţai
să fii verde,
Să te ascunzi de
priviri
Trufaşe,
Ştiai să te
păstrezi
Pentru Soarele
Mire,
Iar ştiinţa aceea
nu ţi-a pierit
Nici azi).
Câţi slujitori ai
avut
Astă noapte,
Regină,
Şi cum mi-ai
zâmbit
Cu discreţie de
fecioară
Dându-mi randevus
Pe diseară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu