Peisaj cu mult verde

Îți voi face cadou, iubito,

Un câmp verde

Care se pierde în cer.

Linia unde se împreună

Verdele cu albastru ochilor tăi

Va fi ca o chemare.

Asemenea spații nu se vor străbate

Cu pasul.

Murgul așteaptă înșăuat pe colină,

Spune un hai

Și va îngenunchea

Ca pentru rugăciune

Să-ți primească trupul de fulg.

E prea frig

Să plecăm chiar acum,

E brumă la geam,

Aseară când ai privit spre fereastră

Timpul a încremenit ca o obsesie.

Numai genele tale

Alunecau.

Cam se scurge secundarul unui ceasornic.

Tic: un pas spre înalt.

Tic: o aripă spre nemurire.

Tic, tic: arta de a uni două brațe.

Tic, tic, tic: Doamne, oprește timpul,

Visul meu mai vrea

Să trăiască.