Pagini

vineri, 17 februarie 2012

Inca doua fraze despre adevaratul Vlad Țepeș

Cât timp a fost domn, Vlad Dracul a fost nevoit să oscileze, ca toţi principii din vremea lui, între puterea otomană şi puterile occidentale. Între anii 1444-1445, el a participat la o cruciadă împotriva turcilor, care cuprindea români din Transilvania, unguri, poloni, ruteni, bulgari, o flotă burgundă echipată la veneţia şi corăbii trimise de Papa. Armata creştină a trecut Dunărea şi a înaintat spre Sud. Deşi a câştigat câteva bătălii, cruciada s-a sfârşit întru-un mare dezastru la Varna, pe teritoriul Bulgariei de azi. Demoralizat, Vlad Dracul a încheiat pace cu turcii, ceea ce atrage ura lui Iancu de Hunedoara. Acesta, la sfârşitul anului 1447,  a intrat cu armata în Ţara Românească (Valahia Transalpină), l-a prins pe Vlad Dracul şi l-a decapitat. Nu înainte de a-l îngropa de viu pe fiul lui cel mare, Mircea, care ar fi trebuit să-i urmeze la tron. În locul lui Iancu l-a pus pe tronul Ţării Româneşti pe Vladislav al II-lea, un rival din aceeaşi veche familie de domni, numită Basarabi.

Vlad Dracul, despre ai cărui soldaţi un oficial al Împăratului bizantin spunea că sunt „dintre cei mai redutabili soldaţi care sunt pe lume”, a avut mai mulţi fii. Ei au fost botezaţi Vlad, Radu, şi din nou Vlad. Ultimul era însă nelegitim. Toţi trei au domnit apoi în Ţara Românească. Un alt fiu, tot nelegitim, va fi şi el domn o perioadă scurtă.

Niciun comentariu: