Pagini

vineri, 3 februarie 2012

Filosofia nemăsuratului


Azi, fiule, voi vorbi
Despre cum trece timpul,
Deși nu știu nimic despre asta.
E n-aude, n-a vede,
Ca greul pământului
Și ușorul vântului.

Dar amintește-ți cât de aproape era cerul
Când te urcam pe umeri
Și prindeai păsări.

Treceau pe lângă noi clipele,
Erau aproape ca un sărut,
Ca peștele care se apropia de momeală.

Doar nu-l prindeam,
Restul era perfect.

Spune-mi, ai reușit să cântărești vreodată
Vorbele grele
Pe care le-am spus celor dragi
Și celor de departe.

Era vântul,
Era praful de pe tobă,
Și, totuși,
Ucide ca otrava de Cernobâl.

Tocmai voiam să-ți spun
Că nu-mi pare rău de timpul
Care trece
(Eu necrezând în nechezatul cailor).

Regret că și obrazul tău se va ofili într-o zi.

Stai linistit:
Ascult Simfonia destinului.
Printre note scrie că vom învia,
Iar lumina ochilor va fi
Ca a pruncilor.

Ava!
Ia tu greul pământului,
Lasă-mi mie
Ușorul  Duhului.

3 comentarii:

Anonim spunea...

la multi ani !

Anonim spunea...

inca odata la multi ani pentru marele talent al romanilor - nu indeajuns pretuit - petre anghel. creola, pamantesc paradis - pagina in dar la ceas aniversar

Petre Anghel spunea...

Multumesc din inimioara!