”Chiar dacă analogia mea poate părea, şi este pînă la un punct, forţată, căci intuiţia şi inducţia joacă (şi vor juca totdeauna) în critică un rol mai important decît în chimie sau biologie, ne putem închipui totuşi un model al romanului, care să nu fie rezultatul adunării, oricît de meticuloase sau de exhaustive, a faptelor, ci o ipoteză intuitivă introdusă în ansamblul de opere, o teoria în sensul grecesc. Putem citi toate romanele lumii, fără să ştim că aparţin romanului ; critica romanelor, ea, începe de la un model al romanului. Intre cititor şi critic este deosebirea dintre un amator de ierbare şi un botanist. Primul colecţionează plante, în speranţa obscură şi rareori împlinită, de a descoperi o lege a vieţii vegetale ; al doilea vede în varietatea ierbarului doar mijlocul de a verifica legea de la care a pornit, adică o concepţie asupra naturii.”
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu