Leonora, lasă-ți fruntea,
Să se plece pe-al meu piept,
Și m-ajută să trec puntea
De la prunc la înțelept.
Eu n-am să te țin de mână,
Voi fi sobru ca un clasic,
Dar îmi place când mă-îngână
Timpul, dacă-i dau cu sic.
Privesc mândru și spre tineri
Uneori chiar spre bătrâni
Doar am fost ca primii ieri
Când te mângâiam pe sâni.
Bătrân n-oi fi niciodată
Și n-am să dau de belea
Deși vrei să fii furată,
Leonora, strop de nea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu