Viaţă de camelen

Azi am văzut nori roşi

Ca sângele

Din mărul bot de iepure,

Se plimba de la mine la tine

Dar cred că nu s-a prelis nicăieri.

Am văzut nori negri

Ceva între tăciune şi ochii tăi,

Râdeau păsările de le săreau penele

Că un vultur le crezuse cireşe.

Erau nori ca portocala,

Doar când au pornit slobozirea

S-a văzut că apa e ca-n sticle minerale.

Cel mai mult m-a mirat

Norul verde,

Ochii aceia ca  smarldul,

Turcoaz, turcaleţ, tşopârlă de baltă,

Un fel de cremene imitând mei şi frunza.

Îţi mai spun şi despre ciudatul

Nor crinuriu

În care mi-am înmuiat odată peniţa

Ca să-ţi desenez o sprânceană.

Şi câte năzbâtii nu văd

Când nu eşti,

Eu însumi mă văd

Acoladă.