Pagini

duminică, 6 mai 2012

Reprezentări sociale


"Atunci cînd vorbim despre reprezentările sociale, plecăm, în general, de la alte premise. Considerăm, mai întîi, că nu există o ruptură dată între universul exterior şi universul individului (sau al grupului), că subiectul şi obiectul nu sunt funciar eterogene în câmpul lor comun. Obiectul este înscris într-un context activ, în mişcare, dat fiind că el este parţial conceput de către o persoană sau de către o colectivitate ca prelungire a comportamentului lor şi nu există, pentru acestea, decât în funcţie de mijloacele şi metodele care permit cunoaşterea sa. De exemplu, definiţia psihanalizei sau a rolului psihanalistului depinde de atitudinea faţă de psihanaliză sau de psihanalist şi de experienţa proprie a autorului definiţiei. A nu recunoaşte puterea creatoare a obiectelor, a evenimentelor, a activităţii noastre reprezentative echivalează cu a crede că nu există nici un raport între „rezervorul” nostru de imagini şi capacitatea noastră de a le îmbina, de a scoate din ele combinaţii noi şi surprinzătoare. [1] Ori, autorii care nu văd în acest rezervor decât copii fidele ale realului par să nege geniului uman această capacitate, evidentă totuşi şi demonstrată zilnic de artă, folclor, simţul comun. În acelaşi timp însă, se constituie subiectul; căci, conform organizării pe care o ia sau o acceptă de la real, el se situează în universul social şi material. Există o comunitate de geneză şi de complicitate între propria sa definiţie şi definiţia a ceea ce îi este exterior, deci a ceea ce este non-subiect sau un alt subiect.[2]


[1] Moscovici, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei, traducere din limba franceză de Oana Popârda, Iaşi; Polirom, 1997, p.36.

[2] Moscovici, Serge, Psihologia socială sau Maşina de fabricat zei, traducere din limba franceză de Oana Popârda, Iaşi; Polirom, 1997, p. 35.

Niciun comentariu: