Eu sunt sărac în ochii lor,
Părinte,
Grăbește-te tu
Să mă îmbogățești.
Pasul mi-e scurt și anevoios,
Alunecă talpa
Pe piatra necălcată,
Mușchii neputinței se întind
Ca arcul unui viteaz vânător,
Iar eu n-am putere să fug.
Grăbește-te tu și-mi netezește drumul.
Au făcut rost veneticii
De-un cântec
Și-l urlă ca pe-o manea:
Aha, aha,
Și hă și hă
Le scot gâtlejele
Când trec și eu prin preajmă.
Grăbește tu să le strici muzica.
Nu mai întârzia, Domnule,
Sunt bătrân ca o amintire.
Obosit ca țărmul unei mări,
Ros ca un zid din vechea cetate
Fără stăpân.
Grăbește tu și urcă pe tronul
Nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu