Era luna cât o
roată de car
Dar eu aveam nevoie
de-un cui
Pe care să-l fixez
în peretele lumii
Și să nu-mi mai
plece mintea hai-hui.
Căutam și niște oi
pierdute
De un străbunic de
meserie păstor
Și negăsindu-le
printre stele
M-am trezit că mi
se face dor.
De mama, de grădini
fără garduri
De pârleazul pe
care-l treceam mototol
Eram ca un pui de
găină bălai
Numai sufletul
nu-mi era gol.
Ca să nu plâng,
m-am uitat iar la cer
Nu se vedea Steaua
Polară
Luna părea că e mireasă
forțată
Doar o mână întinsă
era clară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu