"Hermip ne povesteşte că odată pe cînd ţinea lecţii în Odeion Hrysip a
fost poftit de elevii săi la sărbătoarea unui sacrificiu. Acolo, după ce a băut
vin dulce, neamestecat cu apă, a fost cuprins de ameţeală şi,
cinci zile mai tîrziu a plecat dintre oameni, ajuns la vîrsta de şaptezeci şi
trei de ani, în timpul olimpiadei a o sută patruzeci şi treia.
Aceasta-i data comunicată de Apollodor 503 în Cronografia lui. Iată şi versurile noastre glumeţe despre el:
Se ameţi bînd vin cu
lăcomie mare.
Hrysip patria nu-şi
cruţă,
Nici propria-i viaţă,
nici
Porticul nu-1 cruţă,
Astfel se duse în
infern.
O altă versiune
este că moartea i-a fost pricinuită de o criză de rîs, după ce a văzut un măgar
mâncându-i smochinele, a strigat bătrînei sale îngrijitoare :
„Acum dă măgarului pe deasupra şi o băutură de vin curat". După aceea a
rîs aşa de tare, încît a murit."
Apud D. Laertius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu