Biografie romanțată, deci adevărată

(Lui Mircea Ciobanu)

Se născuse rege

Și lucrul acesta nu i-a picat bine,

Fiindcă pierduse hrisovul

Și voia să devină împărat.

Nu avea mers de păun,

Ca mai toți președinții,

Pășea dansând pe pământ

Și nu se înțepa în tălpi,

Deși alegea poteci neumblate.

Ar fi născut poeți

Pe bandă rulată

Înainte de inventarea ei

Și fiindcă putea meșteri orice

Cu degetele lui de pianist

A crezut că poate

Chiar inima s-o tragă

La strungul nemuririi.

A stat la masă de câteva ori

Cu un suveran mai bătrân,

Dar acesta era sterp ca o lacrimă

Ștearsă pe furiș.

Eu i-am spus,

Dar m-a auzit decât parțial,

Că mă iubea

(Îi era teamă să nu fie subiectiv

Din stimă

Și mă trata ca pe un frate mai mic):

Mircea, Mircea, i-am zis

Nu mai face pe Mircea cel Bătrân

Că tu ești Mircea Întâiul.

Abia ieri

Am primit o scrisoare

În care-mi spunea

Că-mi dă dreptate,

Dar n-a vrut să-mi dea și adresa.