Limba română nu este doar o limbă frumoasă (adevăr sentimental), ci şi o limbă deosebit de bogată : adevăr obiectiv demonstrat de imensa majoritate a scriitorilor.
La aceasta se adaugă o lungă tradiţie, verificarea ei în timp prin capacitatea de a exprima idei şi sentimente de o rară profunzime. Folclorul literar este o mărturie de veacuri, iar Psaltirea lui Coresi sau Biblia lui Şerban Cantacuzino (1688) sunt doar două monumente de limbă care ilustrează capacitatea redării unor adâncimi ale cugetului fără seamăn. Aceasta în ceea ce priveşte trecutul. Pentru zilele mai apropiate de lustrul nostru, Eminescu, Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Camil Petrescu, Marin Preda şi mulţi, mulţi alţii sunt dovezi că limba română, departe de a fi o piedică în exprimare, a fost forma cea mai adecvată în care se putea turna metalul briliant al gândirii de excepţie care a definit poporul nostru.
Vorba cronicarului preluată de G. Călinescu în Istoria sa, “nasc şi-n Moldova oameni”, poate fi amendată: “nasc şi-n limba română scriitori”. Mai ales în limba română, am adăuga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu