Psalmul 23 apocrif

Sunt ca un miel ieșit din țarc,

Zburd fără grijă

Și nu știu ce-i foamea.

Mă duce mama la păscut,

Iar pe ea o mână chiar păstorul.

Trec prin ape limpezi ca un vers,

Pe sub copaci uitați de timp,

Cântă deasupra versuri de iubire

Păsări în logodnă veche

Cu nespaima.

Când apar dușmanii înrăiți

Domnul meu le arată toiagul,

Doar mișcă vârful bățului spre ei

Și le dispare ura precum ceața.

Primesc atâtea bucurii

Încât sufletul meu e plin

Ca un pahar în care

Nu mai poți turna.

Aș pleca oriunde,

Dar n-am motiv:

În această poiană a domnului meu

E rai veșnic.