Ceaţă la mal, lumină la bord

Nu mă mai vă văd casa, prieteni,

Nici străzile voastre aglomerate,

Deşi stau bine cu privirea

Şi mi-a confirmat şi oculistul

Că nu ochiul meu e cel

Care nu bate pănă la voi.

Ceva asemănător păţesc

Cu auzul,

(Era ca de vulpe bătrână,

Scăpată din multe

Capcane de vânători iscusiţi

Şi îmbrăţişări de urşi

Pofticioşi):

Ascut urechile,

Le îndrept spre voi

(Antice antene care

Prind

Chiar zumzetul stelelor

În drum nesfârşit

Presărat cu divine

Cântări)

Şi nici nu adie timpanul.

Prieteni,

E ceaţă,

Îmi pare rău

Că aţi rămas izolaţi

În ritm de tobe sparte.

Mai este un locşor la mine acasă.

Mai sunt legiuni de locuri

În câmpiile

Şi pe delurile

Domnului meu.

Bine aţi venit!