Cu Creola la plimbare

E vara cerului sec și uscat

Ca plânsul mamei cu fiii pe front,

Cheflii au sufletul la spălat

Și dau frigului cu sictir și afront.

Mai cântă cucii a chemări și iubire

Dar glasul le e țambal răgușit

Niciunul nu știe că va fi mire

Și ce-l așteaptă sub cer prăbușit.

Eu însumi transpir ca ieșit din adânc,

Marea cu aer de zefir e departe,

Nu mai aud pescărușii cum plâng

Ca petale de cais strânse-ntr-o carte.

Nu voi lăsa melancolia în oase,

O știu că se strecoară perfid și ușor

Chiar acum îți șterg genele somnoroase

Și te iau cu mine în mare zbor.