„Respectabile şi mult iubite D-le Maiorescu.
,,Dacă n'ai râs de mult de vreo prostie a vreunui idiot de care numai în răposata Junime de la Iaşi se putea râde mai cu haz, poftim, Vă rog, de-ţi râde cu hohot de una, acum. Dar Vă rog! multe prostii şi în vreo două, trei rânduri în vieaţa mea, de când am avut norocirea de a Vă cunoaşte, chiar grosolănii am îndrăznit a spune către D-voastră, nu însă din răutate, ci din prostie; m'a luat gura pe dinainte. Căci D-ta nu se poate să nu înţelegi inima mea. Iertaţi-mă Vă rog de toate şi daţi-mi voe să Vă spun şi acuma una.
In bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 Septembrie. De veţi avea răbdare, că bunătate totdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voiu răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea Plângerei, strada Ţicăul de Sus No. 4, (dacă se mai poate numi „stradă o huidicioară dosnică, plină de noroiu pân' la genunchi, când sânt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa). Iar bojdeuca de căsuţă, în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n'ar fi răzămată de vreo 24 de furci de stejar şi acele putrede. Iarna dorm într'o odăiţă toată hrentuită, iar vara într'un cerdacel din dos, începânde de pe la Maiu şi sfârşind pe la Octombrie când este vremea bună, cum îi acum. Aşa m'am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior ştieau căsuţa mea. Pompiliu, D-l Nica şi mai ales bietul Eminescu de asemenea.
In sfârşit Vinerea trecută în 18 spre 19, m'am culcat iarăşi afară după obiceiu şi pe la câte oare voiu fi adormit nu ştiu, dar ştiu că am adormit gândindu-mă cu jale mare la societatea Junimea şi ce mai este ea acum la bietul Eminescu şi ce mai este el acum1 la Gheorghe Scheleti, Lambrior, Conta şi unde sunt ei acum!... etc.”
( Din hârtiile lui Creangă).
după Grig. Alexandrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu