Pagini

duminică, 29 ianuarie 2012

Din cîntece fără ţară — vol. II


"Eu sunt oftatul care plînge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt ţipătul muiat în sînge
Al văduvelor din Ardeal.

Sunt solul dragostei şi-al urii,
Un visător de biruinţi,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moştenire din părinţi.

Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede şi reci,
De unde-aducerile-aminte
Ţin strajă unui gînd de veci.

Şi cu fiorul care poartă
 Pe cei încrezători în fraţi,
V-am plîns la fiecare poartă
Durerea morţilor uitaţi.

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineaţa mea de ieri,
Cum cîntul meu se înfăşoară
În giulgiul veşnicei tăceri...

Şi printre voi îmi duc povara
Stropit de rîs şi de noroi,
Căci vai de cine-şi pierde ţara
Ca să şi-o ceară de la voi..."


Octavian Goga

Niciun comentariu: