Intrarea armatelor sovietice pe teritoriul României, în august 1944, avea să ducă la o o schimbare radicală a realităţilor politice, economice şi sociale cu urmări a căror dimensiune nu putea fi bănuită aproape de nimeni. Literatura, chiar dacă nu era prima afectată, avea să fie domeniul care va ilustra cel mai bine frământarea veacului. Fiindcă, este evident că viaţa literară exprima, cu mijloace proprii, viaţa socială şi politică a vremii, urmând, depăşind sau contestânt jocul ideilor şi ideologiilor care defineau prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta pentru că arta este socială prin natura, dar şi prin funcţiile pe care le are în compexa existență umană.
Tipul de existenţă a artei, procesul funcţionării ei sunt, de asemenea, fenomene sociale. Literatura și toate celelalte arte se dezvoltă într-o interdependență specială cu realitățile istorice, politice și sociale, fără să fie însă într-o legătură logică de tipul cauză efect, întrucât creatorii sunt personalități puternice care reacțiunează diferit la stimul externi. Creația artistică este destinată oamenilor, iar aceștia, ca și autorii, trăiesc într-un cadru social, integrați – mai mult dsau mai puțin – unor grupuri. Iuri Surovţev, unul dintre cei mai constanți analiști ai artei din perspectivă sociologică ajunge la concluzia fără mechivoc că abordarea sociologică a artei este nu doar îndreptăţită, ci ”organic necesară.” („Probleme privind studiul sociologic al artei”, in Poetică, estetică, sociologie, Bucureşti, Editura Univers, 1979, p. 224.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu