Pagini

miercuri, 25 ianuarie 2012

Gogorița că nu știm cum să mâncăm democrația e mai veche...

”Şi în anii următori, chiar după declanşarea războiului rece, diplomaţii occidentali acreditaţi în România fac ce pot şi ce trebuie pentru a susţine şi completa poziţiile ţărilor lor privitoare la România postbelică. Deosebit de incompetenţi şi superficiali, atunci când nu adoptă postura resemnării, sunt reprezentanţii Statelor Unite, ce par manipulaţi în favoarea punctului de vedere sovietic. Se susţine, de pildă, că România n-a cunoscut niciodată democraţia şi că nici nu se poate concepe în această ţară una în viitor, partidul comunist instituţionalizat de sovietici oglindind tradiţiile locale. 

Un diplomat american: „deşi poate fi dorinţa noastră sinceră de a asigura populaţiei din România condiţii favorabile pentru întemeierea unei adevărate democraţii cu toate avantajele ei adiacente, trebuie să ne reamintim că democraţia, în accepţia occidentală a noţiunii, nu a existat niciodată în România ţi că nici poporul nu este în stare să accepte în prezent avantajele ţi obligaţiile democraţiei" (apud Ileana Vrancea, Ţinta comună a Fraţilor de Cruce, Dialog. Supliment, nr. 69-72, octombrie 1989). Aşadar, cine acceptă chiar şi falsul inexistenţei structurilor şi idealurilor democratice în România, trebuie să renunţe şi la ideea că această ţară ar putea fi ajutată să se apropie de modelul occidental. 

Conform altei teze, dictatura impusă de sovietici a fost posibilă prin vidul politic creat după război, care a putut fi umplut uşor şi fără opoziţie. în sfârşit, se acreditează ideea că românii sunt structural antisemiţi: doar o dictatură sovietizantă ar putea tempera impulsurile pogromiste băştinaşe. Poate de aceea se ignoră orice informaţii sau reclamaţii venite din interiorul entităţii decretate extern. Un memoriu înaintat Aliaţilor la Conferinţa de la Paris de un grup de specialişti în frunte cu Ion Christu şi Constantin Vişoianu, în care se protestează cu variate dovezi concrete faţă de comportamentul ocupanţilor sovietici are drept unic ecou reprimarea semnatarilor.”

Marian Popa, Istoria...

Niciun comentariu: