Mai spune-ne, o dată, Domnule,
Că suntem din pământ,
Iar aceasta nu e blestem.
Pământul e stea,
Iar noi vom lumina ca luceferi.
Mai spune o dată
Că n-ai avut nimic mai de preț
Decât Fiul
Și l-ai lăsat să devină pământ
Până l-ai strigat.
Spune-ne din nou
Povestea aceea simplă ca ridicarea pleoapelor
Și logodirea cu lumina cerească
În care Lazăr iese afară din grotă
La o simplă chemare.
Știu, Domnule, că ne-ai spus,
Dar suntem din pământ,
Iar el nu poate ține apa băltind
Și o lasă să scurgă
Până ajungem stele.
Dă-ne încă un semn
Că ne-ai păstrat un nume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu