Pagini

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Nedumeririle lui Moisi


Ce flăcări, Domnule, ce flăcări,
Cum nu se mai termina focul acela
Și cum nu ieșea fum,
De parcă el din sine ardea
Și în el exista ființa.

Ce toiag, Domnule,
Ce-și bătea joc de șerpii faraonului
Și de sulemeniții lui,
Ce le-a înghițit cuvintele dintre buze
De le-au țâșnit minciunile pe nări.

Ce mări am mai despărțit cu el,
Ce drumuri am despicat prin pustiu,
Ce stele îi luminau vârful
Și ce umbrelă devenea peste zi.


Ce pietre, Domnule, ce pietre,
Ce tăietură fină,
Ce luceau cuvintele –
Litera și soarele,
Iota și steaua.

Ce chivot, Domnule, ce chivot,
Ce scurt-circuit o dată pe an,
Ce minune din câteva lemne
De nu li se găsește nici azi locul
În nesfârșitele întrebări ale minții.

Totul s-a dus,
Totul am uitat,
Nimic n-am păstrat.

Doar vocea ta
A avut preț,
Când ai zis:
Acesta nu va trece dincolo,
Pe el nu-l va acoperi țărâna,
El va merge cu mine.

Niciun comentariu: