Pagini

joi, 26 ianuarie 2012

Orfeu intr-un poem eminescian

Iar pe piatra prăvălită lîngă marea-ntunecată 
Stă Orfeu, colul tic razim pe-a lui arfă sfărîmată, 
Ochiu-ntunecat şi-ntoarce şi-l aruncă aiurind 
Cînd la stelele eterne, cînd la jocul blînd al mării — 
Glasu-i ce-nviază stînce stins de-aripa desperării — 
Asculta cum vîntu-nşală şi cum undele îl mint.”

M. Eminescu

Niciun comentariu: