Domnule, tu auzi oricum,
Și când strig și când tac,
Raza laserului tău
Pătrunde
În cele mai întunecate gânduri.
Tu n-ai nevoie
Ca balii și băloșii
Să urle oamenii,
Să-și cresteze obrazul,
Să-și arate boașele.
Auzul tău e fin
Și prinde foșnetul frunzei
Înainte de adiere.
Dar ce frumoasă
E urarea:
Să te audă Dumnezeu
În ziua necazului tău.
Chiar îmi vine să țopăi
De fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu