Cei răi vin cu răutatea
Din pântecele mamei lor,
Iar când încep să meargă
Și să vorbească
Dau drumul otravei de pe limbă.
Dumnezeule,
Sterpezește-le dinții,
Lasă-i știrbi,
Să se înece cu mâncărurile furate
Să le crească burțile ca la vacile borțoase,
Să nu nimerească niciodată
Cu săgețiile lor
În oamenii sărmani,
Să se întoarcă la ei loviturile.
Să dispară ca melcii fără cochilie,
Ca melci seci,
Ca muștele,
Ca praful de pe marginea drumului.
Iar cei nevinovați să se bucure,
Să rămână stăpânii propriilor vieți.
E nevoie de o asemenea ispravă,
Dumnezeule,
Să știe oamenii că plata și răsplata există
Și pe pământ
Și tu ești cel care
O administrează
Prin drepte judecăți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu