Iarba încă nu poate ascunde,
Am început să mă pierd în iluzii
Și să-mi vină pofte de dude.
Fructul nu e mare gusteală,
Dar îmi place de mor cum arată
Despre senzația trezită pe buze
Am să-ți țin un curs altădată.
Acuma ia act de vorbirea
Că soarele nu mă trezește,
Aștept vara cu văile-ascunse
Și tăcerile lungi, ca de pește.
Pe margini de râu, sau lac oarecare
Te vei dezveli ca nuiaua,
În tihnă, pustiul s-arate
Trupul tău alb cum e neaua.
Înțeleg, nu mai vrei nici tu să aștepți
Și-mi tot spui că te arde pe piele
Că te-ai săturat doar de pâine,
Și-ai vrea să mai guști niște miere.
Deja am poruncit brazilor nalți
Și stejarilor cu bolta rotată
Să lase în voie iarba să creasă
De vor să te vadă scăldată.
Nici eu nu te știu aplecată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu