Ce bine era, Domnule,
Când alergam prin poteci,
Săream de pe mal în ape murdare
Și tu mă lăsai - să mă-ncerci.
Într-o zi a curs sânge șiroi
Dar nu m-am speriat chiar de loc,
Mama zisese că nu-mi ies mațele
Și-am aprins cu niște prieteni un foc.
Ne miram cum se înalță fumul,
Cum cenușă e tot ce-a fost viu
Eram deja greuceni cățălandri
Și ne-am îmbătat cu un viu rubiniu.
Un vecin s-a aruncat de pe-o stâncă
Și-a dovedit că nu e mai tare ca piatra
A fost cea mai proastă vară din toate
Și-atunci ni s-a risipit ceaţa.
Eu am rămas numai cu tine
Satul dispărea sub domniile fricii
Nu mai puteam decât să mă rog
După rețeta veche-a bunicii.
Și acum mă simt singuratec
Orașul îmi pare un joc cu alai
Câmpul e ars, fără zâne și feți
Și fără bărbații, ca vechii mei crai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu