Ca Prometeu ce-a adus lumei a luminei fericire,
De pe-o piatră el priveşte linguşirea mării-adîaci ;
Acolo gonit de soarte şi de gîaduri el adoarme,
Cu durere-adîncă marea vrea pămîntul să-1 răstoarne
Şi izbea mugind de doliu în mormîntul lui de stînci.”
M. Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu