”— Haideţi în Târguşor, ne sfătuim noi cu Eminescu într'o zi, la unul Ţâru. Acolo erau vişine bune. Ne-am dus şi ne-a făcut o friptură de porc într'un hârb de ceaun, ne-a adus câte o garafă, două de vin şi numai iată că şi vine un dascăl de la Ziua Crucii, căruia îi era bolnav un copil şi se plânge la noi că nu ştie ce să-i facă.
Eminescu îi scrie o scrisorică şi-l trimete la doftorul Tauzig. Tauzig, cum a văzut copilul, a înţeles că tatăl copilului e dascăl şi copilul mâncând lacom la colaci i s'a lipit maţele şi de aceea era bolnav. Patru copii îi murise dascălului din pricina colacilor.
Când mai mântuiam din vorbă, ne aninam de mâţele lui moş Creangă, căci Creangă avea unsprezece mâţi ce stăteau veşnic pe lângă dânsul.
— Da pe asta cum o cheamă, moş Creangă ?
— Tiţa.
— Da pe astalaltă.
Sita, pe ceea Florica, pe cealaltă Fursica; pe motanul cela Țâcă, pe celalt Suru; el saracu sare pe clampa uşei şi o deschide o dată ! pe celalt Guiţă şi aşa până la unsprezece mâţi. ”
Grig I. Alexandrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu