Cum poate fi înțeleasă istoria în viziunea lui Eminescu

„Dar la ce să beau din iacul ce dă viaţă nesfârşită,

Ca să văd istoria lumii din carte-mi repeţită,

Cu aceleaşi lungi mizerii s-obosesc sufletu-mi mut?

Şi să văd cum nasc popoare, cum trăiesc, cum mor, şi toate

Cu virtuţi, vicii aceleaşi, cu mizerii repetate? 
Vrei viitorul  a-l cunoaşte, te întoarce spre trecut. 

Soluţia este, şi aci ca şi în Mureşan, refugiul în mit :  

"Şi di mai beau paharul poeziei înfocate,  
Nu îmi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate  
Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris.  
La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură,  
Tu zadar o măsurăm noi cu-a gîndirîlor măsură,  
Căci gândirile-s fantomă, cînd viaţa este vis.”

Apud G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu