Pagini

duminică, 22 aprilie 2012

Vulpea lui Angelake

M-am prins, Ursule,
De ce mi-e mie sete
Când te duci tu la pârâu
Și privești morocănos la pești.
Mi-a fost teamă să nu am vreo boală
Omenească,
Sau, Doamne ferește, să nu fiu
Vreo pasăre fără minte
Care ciripăie la toți trecătorii.

Zise ursul: mor, mor.

Și m-am gândit, cumetre,
Că neamurile tale civilizate
Mai dinspre Nordul cu ghețuri
Au obiceiul să dea mese bogate
Cu pești proaspeți
Și să ivite și prieteni
La ospăț.

Să știi, Ursache,
Că fiind foarte mari geruri
Prin cele părți nevăzute de soare,
Dormitul fără rost ca Măria Ta
Nu se poartă.

Bine, bine, a zis Ursul,
Dacă mai vorbești mult îmi pierd mințile
Și devin alcoolic,
Intră în bârlog
Și dansează,
Spune-mi, mincinoaso,
Că nimeni nu calcă pământul
Cu mai multă eleganță
Ca mine, iubitul tău.

Niciun comentariu: