Se vor trage clopote
La miezul nopții,
Jivine vor ieși la drumul mare,
Oamenii abia se vor zări
Din întunericul neiubirii.
Când nu mai bate inima
În ritmul născătoarei
De prunci,
Apar oameni copaci,
Oameni poteci,
Oameni colțuri,
Oameni plastilină.
Trag de mine demoni,
Iubito,
Să le cânt serenade.
S-ar mulțumi chiar cu tăcerea mea
Dacă n-ar fi urmată
De zâmbete
(Știi că l-am făcut șah mat
Pe Voltaire, înțepându-i fundul de bronz
Cu un ac
Din evanghelii).
Sunt trei ceasuri rele,
Trei ani răi,
Trei vieți amețite.
Tu rămâi unde
Te-am lăsat
Să mă pot sprijini de tine
Când mă întorc de la luptă.
Voi așterne la picioarele tale
Leșuri de zmei
(Sunt un fel de anticriști mai mici,
Mici, mici, de nici nu se zăresc,
Dar se pot recunoaște între ei
Prin semnale de ură).
Lazariteni, septroci, dibloci, patatroci.
Cu un descântec
Îi înțep în pântec.
Voi fierbe un ceai
La lumina ochilor tăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu