Chipul iubitei din fântâna privirii

Cândva așteptam

Să înflorească migdalii

Și visam păduri tropicale.

Aș fi intrat în centru pământului

Să văd de stă sau nu

Pe elefanți

Ori broaște țestoase.

Încercam să descifrez runele,

Urma vulturilor în zare,

Polul Nord care mână

Migratoarele păsări.

Știu suficent ca să spun

Că nu e deșertăciune

Cătarea,

Că drumul ocolit e mai bogat decât ținta

Săgeții

Care spintecă inima tânără

De iepuroiacă fricoasă.

Acum ascult cum respiri,

Inima bate ca un clopot de-aramă

Nu cheamă a moarte,

Nu cheamă a viață,

Doar întâlnirea cu mine vestește.

Iată

Mi-am văzut eul în oglinda mării

E mult mai înșelător

Decât jocul din fântâna adâncă.

Hai să ne reflectăm unul în ochii celuilalt,

Iubito.

Începe tu:

Eu te știu

Dinainte de naștere.

Te visasem verde pai

Ca bobul de grâu.