„
Ceea ce mie mi se aratã limpede e cã suntem fãcuţi prin însãşi natura noastrã sã trãim într o anumitã comunitate între noi toţi şi cã aceasta e cu atât mai strânsã cu cât cineva ne e mai apropiat. Astfel, concetãţenii sunt preferabili celor veniţi de aiurea, rudele preferabile strãinilor; cu aceştia natura de la sine a creat prietenia, dar aceastã prietenie n are destulã putere. Cãci prietenia e mai presus decât înrudirea, prin aceea cã iubirea poate lipsi din înrudire, din prietenie însã nu; într adevãr, dacã înlãturi iubirea, piere şi ceea ce numim prietenie, dar înrudirea rãmâne.
Cât de mare însã e puterea prieteniei se poate înţelege mai ales din aceea cã din infinita comunitate a neamului omenesc, pe care însãşi natura a stability-o, acest sentiment s-a concentrat şi s-a restrâns atât de mult încât toatã iubirea se leagã sau între doi oameni, sau între câţiva.”
Cicero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu