Îmi era teamă,
Creola,
Să nu mă ia vântul
Și să mă ducă
La tine-n iatac
Unde n-aș fi știut
Să m-ascund
Și nici să mă
prefac muscă
Sau rac.
Ideea cu musca era
bună
Fiindcă exersam
capul în jos
Modestie care mă
paște
De când te cunosc:
Bunicul a zis
Când văd o prințesă
Pod de argint să-i
zidesc în cale
Pe care să treacă
doi cai și-o căruță
Agale,
Iar lada de zestre
să-i fie
Din aur pur
Să se minuneze și
tătânele ei
Chiar de-o fi beat
tun.
La rac am cugetat
cam așa:
Tu o să crezi că
merge anapoda
Și vii să-l prinzi
de picioare
Și-atunci apar eu,
hopa, hopa,
Și fugim pe cărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu