Creola din pădurea cu salcâmi

Se primenește câmpul,

Creolina,

Ca mirele în nopțile cu lună,

Ca sufletul de dinaintea morții,

Ca fecioria din oricare seară.

Chiar plumbul bacovian

E mai ușor,

Verdele nu mai e crud,

E credul de atâta speranță.

Curând vor înflori salcâmii,

Albinele vor chefui în cor,

Tu te vei minuna de albul  pădurii,

Eu de albastrul

Ochilor vieții.

Dacă-ți găsești timp

(Știu că ai s-o faci

Dar mi-e drag să te rog),

Rupe o creangă rotată,

Acoperă-mi fruntea.

Mai spune-mi povestea aceea

Cu mari feudali

Stăpâniți de un rege.

Nu am uitat numele,

Dar spune-mi tu

Cum mă cheamă

(Prea mult parfumri

De primăveri verzi

Pot să adoarmă).

Rogu-te, stai lângă mine,

Și mă  trezește

Cât mai târziu cu putință.

Știu că n-ai să mă lași

Adormit,

Că nu mă vei,

Că nu.

Ci da.