Tu zici că sunt rege,
Eu știu că ești prințesă,
Râd macii de noi
Până li se ofilesc petalele.
Am întrebat râul
Ce rost are curgerea,
Iar el mi-a vorbit despre timpul
Când nu erau decât sus și jos
Ca în îmbrățișarea îndrăgostiților.
Era gata-gata
Să se supere Creola
Când am întrebat-o
Care-i marginea regatului meu.
Eu, eu,
A răspuns,
De la mine și până la mine
E distanța de la Soare la Lună,
Iar Luna are o oglindă minusculă
În care se vede
Întregul.
Ochii tăi, de pildă,
Apar ca verdele din adâncul mării,
Marea ca o iubire de după amiză.
Cam la ceasul când viseză
Copilul
Sânul mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu