Filozofia lui Balzac
„Filozofia sa e groasă, concisă, cu axiome ce nu admit replică, cu paradoxuri violente, fără subtilitate şi fără nuanţe, ca cea a unui stîlp de cafenea. Omul este o brută, n-are decît instincte, pofte şi interese. E nevoie de o guvernare absolută şi de o religie tiranică pentru a-1 ţine în frâu. — Şi ţineţi seama că, pe lângă toate acestea, Balzac este spiritualist ; dar spiritualismul lui este cel mai material care există pe lume. Sufletul există; este un fluid. Voinţa există; este un fel de electricitate, de magnetism care ne iese prin ochi, îi fascinează şi-i îmblânzeşte pe ceilalţi (Louis Lainbert).
Dacă este vorba de a converti un bătrân medic ateu la credinţa în Dumnezeu, Balzac îl va duce la o somnambulă şi, cînd se va întoarce de la ea, doctorul va merge la liturghie (Ursula Mirouet). Am auzit demonstrindu-se existenţa sufletului prin faptul că, la schimbarea vremii, omul simte durere la un membru amputat de zece ani. Este un spiritualism de veterinar. — Nu trebuie să uităm, dealtfel, că Balzac nu arată astfel decît atunci cînd crede că cugetă. Cînd se trezeşte poetul, imaginaţia exaltată înlocuieşte neputinţa gîndirii ; iar sfîrşitul din Seraphita este un magnific poem mistic.”
E. Faguet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu