Poate-ar fi bine să plâng
Sau să strig la pereți
Nu mai sunt cuci în crâng
Se înmulțesc ereți.
Nucile nu au miez,
Copiii au coșmar,
Neștiutori de crez,
Își dau pe frunți cu var.
În basme și Ilene,
N-au mai crezut de mult
Împăvorați de lene
Se pierd în gol tumult.
Pe văi și pe coline
Aleargă mieii beți
De mult nu mai sunt pline
Grădine cu salăți.
Când nu se vede Nordul,
Pe umeri îmi urc pruncii
Chiar dacă n-am acordul
Obrazelor ca șuncii.
Până atunci mai cerc
Prin vers să strig trezirea
Din încleștarea-n cerc
Să mai plombăm trezirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu